Istoria Chinei (中国 ) se întinde pe mai multe milenii, făcând-o una dintre cele mai vechi și influente civilizații din istoria mondială. De la primele așezări umane până la dezvoltările tehnologice moderne, China a jucat un rol central în dezvoltarea culturală, economică și politică a Asiei și a lumii.
Primele Societăți și Dinastii (al 3-lea mileniu î.Hr. - 221 î.Hr.)
Primele urme ale civilizației chineze datează din perioada neolitică, cu cultura 仰韶 și cultura 龙山 . În jurul anului 2100 î.Hr., apare prima dinastie semi-legendară, 夏 . Aceasta este urmată de dinastia 商 (1600-1046 î.Hr.), care a lăsat scrisuri gravate pe oase de animale și carapace de broască țestoasă, primele exemple de scriere chineză.
Dinastia 周 (1046-256 î.Hr.) succede dinastiei Shang și instituie conceptul de "Mandatul Cerului" (天命 ), justificând dreptul divin al regilor de a guverna. Această perioadă vede și emergerea marilor școli de gândire, inclusiv confucianismul (儒学 ), taoismul (道教 ) și legalismul (法家 ).
Imperiul Unit: Dinastiile Qin și Han (221 î.Hr. - 220 d.Hr.)
Dinastia 秦 , fondată de 秦始皇 , unifică China în 221 î.Hr. și pune bazele unui stat centralizat. Qin Shi Huang este cunoscut pentru începutul construcției 长城 (Marele Zid) și pentru imensul său mausoleu, păzit de armata de 兵马俑 (oameni de lut).
Dinastia 汉 (206 î.Hr. - 220 d.Hr.) succede dinastiei Qin și marchează o eră de expansiune teritorială, prosperitate economică și inovații tehnologice. Această perioadă este marcată și de deschiderea 丝绸之路 (Drumul Mătasii), care leagă China de Asia Centrală și Europa.
Dinastiile Tang și Song: Epoca de Aur a Chinei (618-1279)
Dinastia 唐 (618-907) este adesea considerată epoca de aur a culturii chineze. Este o perioadă de mari realizări în arte, literatură și diplomatie. 长安 (astăzi Xi'an), capitala, devine una dintre cele mai mari metropole ale lumii.
Sub dinastia 宋 (960-1279), China cunoaște o revoluție economică și tehnologică. Chinezii inventează tiparul, busola magnetică și praful de pușcă, inovații care vor transforma lumea.
Imperiile Mongol și Ming (1279-1644)
China este cucerită de mongoli sub conducerea lui 忽必烈 (Kubilai Khan), care fondează dinastia 元 (1279-1368). Această perioadă vede o creștere a schimburilor cu Occidentul, în special datorită călătoriilor lui 马可波罗 (Marco Polo).
Dinastia 明 (1368-1644) restaurează dominația chineză și întreprinde mari proiecte, cum ar fi reconstrucția Marelui Zid și construcția 紫禁城 (Orașul Interzis) la 北京 . Expedițiile maritime ale amiralului 郑和 extind influența chineză până în Africa de Est.
Dinastiile Qing și Era Modernă (1644 - secolul al XX-lea)
Dinastia 清 (1644-1912), condusă de manciurieni (满族 ), este ultima dinastie imperială a Chinei. Aceasta cunoaște un declin progresiv în fața invaziilor străine și a răscoalei interne. Războaiele opiumului (鸦片战争 ) și tratatele inegale impuse de puterile occidentale slăbesc considerabil imperiul.
În 1912, Republica Chinei (中华民国 ) este proclamată, marcând sfârșitul a mai mult de 2.000 de ani de domnie dinastică. După o perioadă de războaie civile și de luptă împotriva invaziei japoneze, Republica Populară Chineză (中华人民共和国 ) este înființată în 1949 sub conducerea lui 毛泽东 .
China Contemporană
Astăzi, China este una dintre cele mai mari puteri economice și politice ale lumii. În timp ce își păstrează patrimoniul cultural unic, continuă să joace un rol esențial pe scena internațională.
Istoria Chinei este o sursă inepuizabilă de uimire, revelând multiplele fațete ale unei civilizații care a reușit să traverseze veacurile, evoluând constant. Este o mărturie strălucitoare a bogăției și rezilienței spiritului uman.