Capitolul 9 din Laozi

Text chinezesc

chíéryíngzhī
chuǎiérruìzhīchángbǎo
jīnmǎntángzhīnéngshǒu
guìérjiāojiù
gōngchéngmíngsuìshēn退tuìtiānzhīdào
 

Traducere

Este mai bine să nu umpli un vas decât să încerci să îl menții (când este plin).
Dacă ascuți o lamă, chiar dacă o explorezi cu mâna, nu o vei putea păstra constant (ascuțită).
Dacă o sală este plină de aur și pietre prețioase, nimeni nu le va putea păstra.
Dacă ești copleșit de onoruri și te mândrești, îți vei atrage nenorociri.
Când ai realizat lucruri mari și ai obținut reputație, trebuie să te retragi.
Aceasta este calea cerului.

Note

Lit. „a ține de ambele părți și a umple: este mai bine să te abții”; adică, este mai bine să nu umpli un vas decât să încerci să îl ții cu ambele mâini când este plin. Această construcție este recomandată de G, care adaugă că cărțile vechi oferă un număr mare de astfel de fraze în care ordinea cuvintelor este inversată. Ibidem: Aici este vorba despre acțiunea de a ține un vas plin de ambele părți, de teamă să nu se reverse.

蘇子由 Sū Zǐyóu: Dacă știi că un vas plin până sus nu poate să nu se reverse și încerci să îl menții ținându-l de fiecare parte, cea mai sigură soluție era să nu îl umpli.

B: Întregul acest capitol trebuie înțeles figurat. H: 老子 Lǎozǐ vrea să arate pericolul la care te expui dacă avansezi mereu fără să știi când să te oprești. Pentru a face această adevăr mai evident, E folosește comparații cu obiecte ușor de observat.

Lit. „a pipăi cu mâna și a ascuți”. Trebuie inversată ordinea cuvintelor (G), ca în fraza precedentă, și tradus literal: „a ascuți și a pipăi”, adică a pipăi o lamă cu degetul după ce a fost ascuțită.

G: Cuvântul chuǎi înseamnă „a pipăi lama cu mâna, pentru a regla finețea tăișului de teamă să nu se tocească”.

劉思遠 Liú Sīyuǎn: Când ascuți o armă, aceasta nu poate să nu se tocească. Este mai bine (spune 蘇子由 Sū Zǐyóu) să nu te bazezi pe precauția de a pipăi tăișul cu degetul; este mai bine (spune 劉季甫 Liú Jìfǔ) să nu ascuți această armă. E: Dacă crești mereu finețea tăișului, lama (va deveni prea subțire și) se va rupe repede.

Comentatorul B înțelege altfel cuvintele 常保 cháng bǎo „a păstra constant, sau mult timp”. Potrivit lui, acest pasaj ar însemna că, chiar dacă ai lua precauția de a pipăi cu mâna o lamă pe care o ascuți, nu te-ai putea feri constant de tăieturi și rănile pe care le poate face; este mai bine să fii atent să nu o folosești. Atunci, spune el, nu vei fi expus unui astfel de pericol.

B: Va veni un timp când se va epuiza. Este posibil să păstrezi constant astfel de bogății și să nu le pierzi?

E: Autorul vrea să spună că nu își va putea păstra bogățiile și onorurile. Sunt de acord cu comentatorul B, care explică 自貽 zì yí prin 自取 zì qǔ „a-ți atrage ceva”.

B: Când un erou a realizat fapte mari și a obținut reputație, trebuie să știe că viața este ca o iluzie a unui vis, că bogățiile și onorurile sunt ca norii care plutesc în aer. El trebuie, când vine timpul, să taie legăturile de afecțiune care îl țin, să scape din închisoarea sa pământească și să se lanseze dincolo de creaturi, pentru a se identifica cu Dào.

A: Toate lucrurile scad și se ofilesc când ajung la apogeu. Bucuria extremă se transformă în durere, și deseori se cade de la culmea gloriei în dezonoare și rușine. Ibid. Când soarele ajunge la cel mai înalt punct al cursului său, coboară spre apus; când luna este plină, descrește.