Text chinezesc
Sfântul om fără inimă, cu inima a omenilor.
Cel bun eu îl tratez, cel bun zhě îl tratez zhī, obțin bunătate.
Cel sincer eu îl tratez, cel sincer zhě îl tratez zhī, obțin sinceritate.
Sfântul om în lume, rămâne calm; pentru lume, își păstrează inima.
Toți oamenii se uită la el și ochii, sfântul om îi privește ca.
Traduce
Sfântul nu are sentiment imuabil. Adoptă sentimentele poporului.
Cel bun, îl tratează ca pe un om bun; cel rău, îl tratează tot ca pe un om bun. Aceasta este înălțimea bunătății.
Cel sincer, îl tratează ca pe un om sincer; cel nesincer, îl tratează tot ca pe un om sincer. Aceasta este înălțimea sincerității.
Sfântul, trăind în lume, rămâne calm și păstrează aceeași inimă pentru toți.
Cele o sută de familii își îndreaptă urechile și ochii spre el.
Sfântul privește poporul ca pe un copil.
Note
El guvernează conform obiceiurilor poporului; nu le rănește afecțiunile și își reglează sentimentele după ale lor.
苏轼 : Nu are sentimente determinate; își bazează sentimentele pe ale poporului. Fie oamenii buni sau răi, îi tratează pe toți ca pe oameni buni; fie sinceri sau ipocriți, îi tratează pe toți ca pe oameni sinceri. Știe că bunătatea sau răul, sinceritatea sau ipocrizia sunt în ei; de aceea, sentimentele lui nu se schimbă. Dacă ar fi altfel, dacă ar trata oamenii buni ca atare și ar respinge pe cei răi; dacă ar trata oamenii sinceri ca atare și ar respinge pe ipocriți, ar putea să se spună că știe să salveze constant oamenii? De aceea, nu respinge pe nimeni. În lume, cei buni și cei răi, oamenii sinceri și ipocriții se aprobează pe sine, în timp ce se calomniează și se distrug unul pe altul. Sfântul îi tratează pe toți la fel. Nu se bucură la vedere pe cei buni; nu arată dezamăgire la vedere pe cei răi. Astfel, unii nu se mândresc, alții nu se supără. Atunci toți se convertesc, și lumea începe să simtă pacea.
Literalmente „îl tratez, etc.”. 老子 folosește de patru ori pronumele 吾 , „eu” înaintea verbelor 善 și 信 . Acest pasaj a primit o altă interpretare: Dacă cineva este bun, eu imită bunătatea lui; dacă cineva nu este bun, îl primesc cu un sentiment de bunătate, pentru ca să se întoarcă la bunătate. Dacă cineva este sincer, eu imită sinceritatea lui. Dacă cineva nu este sincer, îl tratez cu sinceritate, pentru ca să se întoarcă la sinceritate.
Așa este 德 -ul său, pe care îl poți numi extrem de bun (至善 ), extrem de sincer (至信 ).
Ediția B oferă lecția 得 , „a avea”, în loc de 德 , „merit”: „El are bunătate, are sinceritate”.
Această expresie înseamnă că îl tratează pe omul pervers și ipocrit ca și cum ar fi bun și sincer, și nu face nici o diferență între ei.
Poporul, văzând că Sfântul pare să nu facă diferență între buni și răi, nu poate să înțeleagă motivul și îl privește cu uimire; de aceea își îndreaptă urechile și ochii spre el. De partea sa, Sfântul îl privește pe popor ca pe un copil. Știe că este lipsit de cunoștință ca un copil. Într-adevăr, un copil are o vedere prea limitată pentru a înțelege conducerea unui om mare. Tot așa, poporul nu ar putea să înțeleagă și să înțeleagă căile Sfântului.
Poporul admira exemplele Sfântului, ascultă cu aviditate cuvintele lui, îl privește cu respect, are încredere în el, îl iubește ca pe un tată și o mamă. De partea sa, Sfântul se teme să nu rănească poporul, îl păstrează cu grijă și îl iubește ca pe un copil care tocmai s-a născut.
