Capitolul 27 al lui Laozi

Este imposibil oamenilor obișnuiți să meargă fără să lase urmă, să vorbească fără să comită greșeli, să calculeze fără instrumente, să închidă o ușă fără chei, să lege ceva fără frânghii.

Dar numai omul care posedă Tao-ul merge fără ajutorul picioarelor, vorbește fără intermediul gurii, calculează fără a folosi mintea. Nu se poate deschide ceea ce a închis, nici dezlega ceea ce a legat (A: Închide pasiunile, leagă dorințele inimii), pentru că s-a identificat cu Tao-ul.

Cuvintele 筹策 chóucè înseamnă « bucăți de bambus folosite (în trecut) pentru a calcula ».

Cuvintele 关键 guānjiàn înseamnă « o traversă de lemn care servește la închiderea unei uși cu două batante ». Această expresie (a cărei a doua silabă poate fi scrisă cu cheia 75) înseamnă și « cheie, băț de blocare ».

Un om obișnuit poate închide o ușă, dar se poate deschide; poate lega ceva, dar se poate dezlega.

Aceia pe care lumea îi numește înțelepți au doar căi înguste. Dăruiesc cu parțialitate și nu cunosc justiția largă și liberală pentru toți. Dacă un om este bun, se bucură să-l vadă asemenea lor și îl salvează. Dacă un om nu este bun, știu să-l urăască și nu știu să-l iubească. De aceea, există mulți oameni și ființe pe care îi abandonează. Dar Sfinții au inima fără parțialitate, și îi învață pe oameni fără a face deosebiri (literal. « fără a alege specia »). Se străduiesc mereu să salveze pe toți oamenii și toate ființele lumii; de aceea nu s-a mai găsit niciun om, nici o ființă pe care să o respingă și să refuze să o salveze.

Cuvântul 袭 xí are sensul de 重 chóng, « dublu » ca și cum ar fi spus 重明 chóngmíng, « dublu luminat ». Lao-tseu spune că înțelepciunea Sfinților este (literal) luminată și încă luminată.

Omul bun nu este bun doar pentru sine; este destinat să fie modelul oamenilor. Dacă oamenii care nu sunt buni pot imita purtarea sa, atunci pot corecta calitățile rele și pot ajunge la virtute. Așa este cum omul bun este învățătorul celor care nu sunt buni.

Cuvântul 资 zī are sensul de 助 zhù « ajutor, sprijin ». Ibidem: Omul lipsit de virtute nu este neapărat condamnat să rămână rău până la sfârșit. (Îmbunătățirea lui) depinde doar de o bună educație. Dacă omul bun poate să-l primească cu binevoință și să-l instruiască, atunci fiecare dintre ei va dobândi merite, iar omul bun va primi la rândul său un avantaj semnificativ. Așa este cum omul care nu este bun devine ajutorul omului bun.

Omul bun este învățătorul celui care nu este bun. Dacă acesta din urmă se desparte complet de Sfânt, dacă nu știe să se apropie de el și să se atașeze de el pentru a profita de sfaturile sau exemplul său, atunci nu prețuiește pe învățătorul său.

Omul care nu este bun este ajutorul omului bun. Dacă acesta din urmă îl respinge și îl abandonează complet, dacă nu știe să-l iubească și să-l instruiască, atunci nu iubește pe cel care este ajutorul său.

Acționând astfel, amândoi au o purtare reproșabilă; când ar putea fi considerați înțelepți, este imposibil să nu îi considerăm orbitori.

Asta se numește cea mai importantă cale; este deschisă și subtilă; de aceea sunt puțini cei care o cunosc.

Filosoful Lie-tseu spune: Rolul Sfinților este să instruiască și să convertească pe ceilalți. Dacă misiunea sfinților și a înțelepților este doar să instruiască și să convertească, ocupația principală a oamenilor obișnuiți trebuie să fie să asculte și să urmeze instrucțiunile lor. Nu există nimic mai important în lume.