Capitolul 28 al lui Laozi

Cuvântul 雄 xióng « mascul », desemnează tăria și forța; cuvântul 雌 cí « femelă », flexibilitatea și slăbiciunea; cuvântul 白 bái « alb », lumina; cuvântul 黑 hēi « negru », întunericul și obscuritatea (a minții); cuvântul 荣 róng onorurile, ridicarea; cuvântul 辱 rǔ « dezonoare », umilirea, avilirea.

Cuvintele 溪 xī și 谷 gǔ înseamnă văile adânci unde se varsă toate apele.

Cuvintele 天下 tiānxià « vulgo univers », sunt folosite aici prin emphază pentru a desemna imperiul. Toți oamenii rigizi (inflexibili) și forți, cei care se țin de propriile lor vederi, cei care au o înaltă opinie despre ei înșiși, caută să învingă pe oameni; dar oamenii le rezistă tot mai mult.

Sfinții, care știu că rigiditatea și forța nu pot dura, iubesc să-și păstreze flexibilitatea și slăbiciunea (adică persistă să pară flexibili și slabi); știu că lumina strălucitoare nu poate fi păstrată, și iubesc să-și păstreze întunericul (adică să pară în permanență înfășurați în întuneric); știu că onorurile și gloria nu pot fi păstrate, și iubesc să rămână în umilire și avilire. Dar deoarece s-au pus după ceilalți oameni, aceștia îi pun înaintea lor; deoarece s-au umilit, oamenii îi ridică. Astfel, imperiul vine să se supună lor (la fel cum apele se precipită spre văi); imperiul îi ia ca modele.

Cuvintele 常德 chángdé « virtute constantă », desemnează flexibilitatea și slăbiciunea, întunericul și obscuritatea (a minții), umilirea și avilirea; sigur, acestea sunt calități care durează constant.

Cuvintele 婴儿 yīng'ér « starea de copil », desemnează aici simplitatea primară.

Această simplitate născută, această puritate fără margini, omul le-a primit de la început, adică în momentul nașterii sale. De aceea Lao-tseu spune că trebuie să revină la ele (când s-a depărtat).

Deși omul știe că este luminat, trebuie să-și păstreze lumina, părând ignorant și ca și cum ar fi înfășurat în întuneric (la fel cum un om bogat își păstrează averile, părând sărac și lipsit de tot).

A explică cuvântul 常 cháng « constant », în sensul adverbial: Dacă omul poate fi modelul imperiului, virtutea va rămâne constant în el și nu îi va lipsi.

Potrivit poziției cuvintelor, am preferat să traduc cuvântul 常 cháng adjectival.

Cuvintele 无极 wújí înseamnă « fără margini ». Nu este ușor să înțelegem ce înțelege Lao-tseu prin « revenirea la ceea ce este fără margini ». E le atribuie purității și simplității infinite ale copilăriei.

Potrivit comentatorului Chun-fou, aceste cuvinte înseamnă că este gol (冥虚 míngxū), adică (B) că își readuce inima la excepția completă a dorințelor (忘心 wàngxīn 无欲 wúyù). H crede că este vorba de a ajunge la o cunoaștere sau știință fără margini.

Acel care știe că posedă gloria și onorurile trebuie să le păstreze prin rușine (adică părând acoperit de rușine și dezonoare).

Apoi, toți oamenii din imperiu vin să se supună lui, la fel cum apele care curg din locuri înalte se precipită în văile adânci.

Cuvântul 足 zú (vulgo « a fi suficient ») înseamnă aici « complet, perfect ».

Cuvântul 朴 pǔ înseamnă aici « puritatea perfectă a Tao ».

Cuvintele 散而为器 sàn ér wéi qì (literal: « a fi dispersat și a deveni vas ») înseamnă că Tao se ascunde în mici opere. Or, Tao nu conține niciun ființă (materială), și totuși nu există niciunul dintre cele zece mii de ființe care să nu iasă din el. O bucată de lemn netăiat (B: aceasta este înțelesul primitiv al lui 朴 pǔ) nu conține un vas sau un ustensil (de lemn), și totuși nu există niciun vas sau ustensil (de lemn) care să nu fie fabricat cu acest lemn (când a pierdut asprimea și grosierea exterioară).

Tao s-a răspândit și a format mințile (神明 shénmíng); a curut în univers și a format soarele și luna; s-a împărțit și a format cele cinci elemente.

Am urmat sensul lui Ho-chang-kong: glosa sa 任用 rènyòng înseamnă « a fi ridicat la funcții ».

El guvernează (由 yóu) imperiul prin marele Tao și nu face rău nimănui.