Capitolul 47 al lui Laozi

不bù出chū户hù，知zhī天tiān下xià；不bù窥kuī牖yǒu，见jiàn天tiān道dào。
其qí出chū弥mí远yuǎn，其qí知zhī弥mí近jìn。
是shì以yǐ圣shèng人rén不bù行xíng而ér知zhī，不bù见jiàn而ér名míng，不bù为wéi而ér成chéng。

Toți oamenii din univers urmăresc același scop, deși pe căi diverse. Simțurile lor nu se deosebesc de ale mele. De aceea, fără să ies din 户 hù (ușă), pot cunoaște universul; fără să privesc prin 牖 yǒu, pot cunoaște 天道 tiāndào. Ce este cel mai important pentru om se află în interiorul său, deci foarte aproape de el. Dacă îl caută afară, se depărtează tot mai mult.

苏轼 Sū Shì: Aceasta este esența naturii umane, că ea îmbrățișează și parcurge întreg universul; ea nu cunoaște depărtarea sau apropierea timpului sau spațiului. Sfântul cunoaște totul fără să iasă din 户 hù și fără să deschidă 牖 yǒu, pentru că natura sa este perfectă; dar oamenii secolului sunt orbți de lucrurile materiale, natura lor este limitată de simțuri; sunt tulburați de trup și inimă. Afară sunt opriți de munți și ape, nu văd dincolo de portița ochilor, nu aud dincolo de portița urechilor. Cel mai slab gard poate paraliza exercitarea acestor două facultăți.

刘克福 Liú Kèfú: Universul este imens. Este necesar să ieși pentru a-l cunoaște. Dar spațiul pe care îl putem parcurge cu forța picioarelor este infinit mic; ceea ce putem cunoaște este foarte limitat.

天道 tiāndào au o întindere nemăsurabilă; trebuie să le observi pentru a le judeca; dar depărtarea pe care o putem atinge cu forța vederii este foarte limitată; ceea ce putem vedea este foarte mic. Sfântul cunoaște natura universului; înțelege 天道 tiāndào, pentru că le posedă toate în sine.

Un singur comentator înțelege prin 天道 tiāndào operațiile celor doi principii 阴 Yīn și 阳 Yáng, și mișcările soarelui și ale lunii.

Oamenii lumii sunt orbți de interes și pasiuni. Se aruncă afară pentru a le mulțumi. Dragostea de bani le tulbură prudența. De aceea, zi de zi, se depărtează tot mai mult de natura lor. Prafurile pasiunilor se îngroașă zi de zi, și inima lor se întunecă tot mai mult. De aceea, cu cât se depărtează, cu atât cunoștințele lor scad. Dar Sfântul rămâne calm și fără dorințe; nu se ocupă de lucrurile vizibile, și, rămânând în repaus, înțelege toate secretele universului.

Conform unor texte, Sfântul nu are nevoie să se ridice la cer sau să coboare în adâncuri pentru a cunoaște cerul și pământul. Le cunoaște prin propriul său inimă.