Capitolul 74 al Laozi

苏辙 Sū Zhé: Când guvernul este tiranic, aplică pedepse crude și poporul nu mai știe ce să facă, nu se teme de moarte. Când vrei să-l sperii cu amenințarea morții, ar fi o chestie inutilă.

Dar, când poporul este fericit sub tutela guvernului, iubește să trăiască și se teme constant de moarte. Dacă cineva îi stârnește atunci pe mulțime la dezordine, cerul îl abandonează și eu îl pot omorî. Se va spune că l-a omorât cerul și nu eu. Dar (B) este o chestie gravă să decizi asupra vieții oamenilor! Cum ai putea să-i omori cu ușurință?

李斯 Lǐ Sī: Acest capitol are ca scop să arate că legile penale ale secolului sunt ineficiente pentru a guverna bine. Dacă poporul se teme cu adevărat de moarte și cineva face rău, mi-ar fi suficient să omor pe acel singur om pentru a speria pe cei care ar fi tentați să-l imite. Dar dacă crimele poporului cresc în proporție cu pedepsele și execuțiile capitale, este evident (E: că poporul nu se teme de moarte și) că nu poți conta pe pedepse pentru a face să domine ordinea și pacea. Prinții din dinastia 秦 Qín au recurs la cele mai severe suplicii, legile lor erau excesiv de severe, iar numărul rebelilor și al bandiților creștea la nesfârșit. 汉 Hàn, în schimb, au stabilit legi blânde și indulgențe, și întreg imperiul s-a supus lor.

Lit. « Semper existit præses 司杀 sī shā, qui occidit ».

Cerul, spune 欧阳修 Ōuyáng Xiū, prezidează pedeapsa capitală. Doar cerul poate omorî oamenii, la fel cum dulgherul este singurul care poate tăia lemnele. Dacă cineva vrea să înlocuiască cerul pentru a omorî oamenii, este ca și cum ar înlocui pe dulgher pentru a tăia lemnele. Cel care pretinde să taie lemnele în locul dulgherului nu poate să nu se rănească pe mâini. Această comparație are ca scop să arate că cel care uzurpează dreptul de a omorî oamenii suferă necesar o mulțime de necazuri. Laozi se exprimă astfel, spune 林希逸 Lín Xīyì, pentru că prinții din vremea lui iubeau să omoare oamenii.

李斯 Lǐ Sī: Lăsați să facă cerul: el trimite fericirea oamenilor buni și nenorocirea celor răi. Deși acționează în secret, niciun vinovat nu îi poate scăpa; dar (B) dacă vrei să înlocuiști cerul care prezidează moartea, pedeapsa capitală pe care ai aplicat-o va cădea asupra ta, și inima ta va fi sfâșiată de remușcări.

解玄 Xiè Xuán: Împăratul 太祖高皇帝 Tàizǔ Gāohuángdì (fondatorul dinastiei 明 Míng, care a urcat pe tron în 1368) se exprimă astfel în prefața sa la 道德经 Dàodéjīng: De la începutul domniei mele, nu știam încă să cunoască calea (regula de conduită) a regelui înțelept din antichitate. I-am întrebat pe oameni, și toți pretindeau să-mi o arate. O zi, când încercam să parcurg o mulțime de cărți, am întâlnit 道德经 Dàodéjīng. Am găsit stilul simplu și gândurile adânci. După ceva timp, am dat peste acest pasaj din text: « Când poporul nu se teme de moarte, cum să-l sperii cu amenințarea morții? »

În acea perioadă, imperiul abia începea să se pacifice; poporul era obstinat (în rău) și magistrații erau corupți. Deși fiecare dimineață zece oameni erau executați pe piață publică, seara erau sute de alții care comiteau aceleași crime. Nu justifica aceasta gândirea lui Laozi? De atunci am încetat să aplic pedeapsa capitală; m-am mulțumit să închid vinovații și să le impun munci forțate. În mai puțin de un an, inima mea a fost ușurată. Atunci am recunoscut că această carte este rădăcina perfectă a tuturor lucrurilor, stăpânul sublime al regelui și tezaurul inestimabil al poporului!