Capitolul 4 al Discuțiilor lui Confucius

yuē:“rénwéiměichǔrényānzhì!”

IV.1. Măiastrul spune:— Un bun vecinătate este cel în care domnește cinstea. Ar putea fi numit înțelept un om care, având să aleagă un loc pentru casă, nu ar vrea să aibă vecini onesti?




yuē:“rénzhějiǔchǔyuēchángchǔrénzhěānrénzhìzhěrén。”

IV.2. Măiastrul spune:— Un om care nu este virtuos nu poate să rămână mult în sărăcie sau în bogăție fără să devină mai rău. Un om virtuos găsește fericirea în virtute; un om înțelept nu ambiționează decât tezaurul virtuții.




yuē:“wéirénzhěnénghàorénnéngrén。”

IV.3. Măiastrul spune:— Doar omul virtuos știe să iubească și să urăște oamenii cum se cuvine.




yuē:“gǒuzhìrénè。”

IV.4. Măiastrul spune:— Cel care se străduiește sincer să cultive virtutea se abține de la rău.




yuē:“guìshìrénzhīsuǒdàozhīchǔpínjiànshìrénzhīsuǒdàozhījūnrénchéngmíngjūnzhōngshízhījiānwéirénzàoshìdiānpèishì。”

IV.5. Măiastrul spune:— Bogăția și onorurile sunt foarte dorite de oameni; dacă nu le puteți obține prin căi oneste, nu le acceptați. Sărăcia și abjectitatea sunt în ură oamenilor; dacă vi se întâmplă, chiar fără vreo vină de partea voastră, nu le evitați. Dacă omul înțelept abandonează calea virtuții, cum își va susține titlul de înțelept? Omul înțelept nu o abandonează nici măcar timpul unei mese. Rămâne în ea întotdeauna, chiar în mijlocul afacerilor cele mai urgente, chiar în mijlocul celor mai mari tulburări.




yuē:“wèijiànhàorénzhěrénzhěhàorénzhěshàngzhīrénzhěwéirén使shǐrénzhějiāshēnyǒunéngyòngrénwèijiànzhěgàiyǒuzhīwèizhījiàn。”

IV.6. Măiastrul spune:— Nu am mai văzut un om care să iubească cu adevărat virtutea și să urăască sincer viciul. Cel care iubește cu adevărat virtutea o preferă la orice altceva; cel care urăște sincer viciul cultiva virtutea și fugă orice atingere a răului. Este un om care lucrează cu toate puterile sale pentru a practica virtutea o zi întreagă? Nu am văzut niciodată un om care să nu aibă destule forțe pentru a fi virtuos. Poate că există; dar nu l-am văzut niciodată.

Note:

Orice om, dacă se străduiește cu adevărat, poate atinge perfecțiunea.




yuē:“rénzhīguòdǎngguānguòzhīrén!”

IV.7. Măiastrul spune:— Fiecare clasă de oameni cade în excesul care îi este particular. Se poate cunoaște virtutea unui om observând defectele sale.

Note:

Omul virtuos depășește întotdeauna în generozitate, iar omul vulgar, în avariție; omul virtuos, în binefăcere, iar omul vulgar, în asprime de inimă. Văzând defectele unui om, se poate ști dacă este virtuos sau nu.




yuē:“zhāowéndào。”

IV.8. Măiastrul spune:— Cel care dimineața a înțeles învățăturile înțelepciunii, seara poate muri mulțumit.




yuē:“shìzhìdàoérchǐèèshízhěwèi。”

IV.9. Măiastrul spune:— Un om care se dedică studiului înțelepciunii, dacă se rușinează de haine groase și de mâncare obișnuită, nu merită să primească învățăturile mele.




yuē:“jūnzhītiānxiàshìzhī。”

IV.10. Măiastrul spune:— În guvernarea imperiului, omul înțelept nu vrea și nu respinge nimic cu obstinație. Dreptatea este regula sa.




yuē:“jūn怀huáixiǎorén怀huáijūn怀huáixíngxiǎorén怀huáihuì。”

IV.11. Măiastrul spune:— Omul înțelept aspiră la perfecțiune, iar omul vulgar, la bunăstare; omul înțelept se atașează de a observa legile, iar omul vulgar, de a-și aduce favori.




yuē:“fàngérxíngduōyuàn。”

IV.12. Măiastrul spune:— Cel care în întreprinderile sale caută numai interesul său propriu excitează multe nemulțumiri.




yuē:“néngràngwéiguóyǒunéngràngwéiguó?”

IV.13. Măiastrul spune:— Cel care, în guvernarea statului, arată respectul care face fundația urbanității, ce dificultate va întâlni? Cel care în guvernare nu are respectul cerut de urbanitate, ce urbanitate poate avea?




yuē:“huànwèihuànsuǒhuànzhīqiúwéizhī。”

IV.14. Măiastrul spune:— Nu vă faceți griji că nu aveți o funcție; faceți-vă griji să vă faceți demni de a fi ridicați la o funcție. Nu vă faceți griji că nimeni nu vă cunoaște; muncește să vă faceți demni de a fi cunoși.




yuē:“shēndàoguànzhī。”zēngyuē:“wéi。”chūménrénwènyuē:“wèi?”zēngyuē:“zhīdàozhōngshùér。”

IV.15. Măiastrul spune:— Doctrina mea se reduce la o singură lucru care cuprinde totul.Zengzi a răspuns:— Sigur.Când Măiastrul s-a retras, ușierii au întrebat ce a vrut să spună. Zengzi a răspuns:— Toată înțelepciunea nostru maestru constă în a se perfecționa pe sine și a iubi pe ceilalți ca pe sine.




yuē:“jūnxiǎorén。”

IV.16. Măiastrul spune:— Ucenicul înțelepciunii este foarte inteligent în ceea ce privește datoria, iar omul vulgar, în ceea ce privește interesul propriu.




yuē:“jiànxiányānjiànxiánérnèixǐng。”

IV.17. Măiastrul spune:— Când vedeți un om înțelept, gândiți-vă să-i egalați virtutea. Când vedeți un om lipsit de virtute, examinați-vă pe voi înșivă.




yuē:“shìjiànjiànzhìcóngyòujìngwéiláoéryuàn。”

IV.18. Măiastrul spune:— Dacă părinții voștri cad în greșeală, avertizați-i cu mare blândețe. Dacă îi vedeți hotărâți să nu urmeze sfatul dumneavoastră, redubleazăți semnele de respect și reiterați sfatul. Chiar dacă vă maltraiesc, nu aveați niciun resentiment.




yuē:“zàiyuǎnyóuyóuyǒufāng。”

IV.19. Măiastrul spune:— Pe durata vieții părinților voștri, nu călătoriți departe. Dacă călătoriți, să fie într-o direcție determinată.




yuē:“sānniángǎizhīdàowèixiào。”

IV.20. Măiastrul spune:— Trei ani fără a schimba calea trasată de tată, aceasta poate fi numită pietate filiala.




yuē:“zhīniánzhī。”

IV.21. Măiastrul spune:— Trebuie să vă amintiți adesea vârsta părinților voștri, să vă bucurați de longevitatea lor și să vă temeți că nu vor muri.




yuē:“zhěyánzhīchūchǐgōngzhīdài。”

IV.22. Măiastrul spune:— Anticii nu îndrăzneau să emită maxime; se temeau că acțiunile lor nu vor răspunde cuvintelor lor.




yuē:“yuēshīzhīzhěxiǎn。”

IV.23. Măiastrul spune:— Se rătăcesc rar cei care își impun reguli severe.




yuē:“jūnyánérmǐnxíng。”

IV.24. Măiastrul spune:— Omul înțelept se străduiește să fie lent în discursuri și diligent în acțiuni.




yuē:“yǒulín。”

IV.25. Măiastrul spune:— Virtutea nu merge niciodată singură; un om virtuos atrage întotdeauna imitatori.




yóuyuē:“shìjūnshuòpéngyǒushuòshū。”

IV.26. Ziyou spune:— Cel care prin sfaturi repetate se face plictisitor suveranului cade în disgrație; cel care prin sfaturi repetate se face plictisitor prietenului își pierde prietenia.