Capitolul 37 al lui Laozi

Text chinezesc

dàochángwéiérwéi
hóuwángruònéngshǒuwànjiānghuà
huàérzuòjiāngzhènzhīmíngzhī
míngzhījiāng
jìngtiānxiàjiāngzhèng

Traducere

Tao practică constant neacțiunea, și totuși nu există nimic pe care să nu-l facă.
Dacă împărații și vasalilor lor le-ar putea păstra, toate lucrurile se vor schimba de la sine.
Dacă, o dată schimbate, vor dori să se miște, eu le voi ține sub control cu ajutorul ființei simple care nu are nume (adică cu Tao).
Ființa simplă care nu are nume, nu trebuie să fie nici măcar dorită.
Absența dorințelor aduce liniștea.
Atunci, împărăția se va corecta de la sine.

Note

Tao practică constant neacțiunea, și totuși nu există nimic în lume care să nu fi fost produs de Tao.

Filosoful 列子 Lièzǐ spune: El nu are cunoștință, nu are capacitate, și totuși nu există nimic pe care să nu-l cunoască, nimic pe care să nu-l poată face. Această gândire este aceeași cu cea a 老子 Lǎozǐ.

Dacă împărații pot păstra Tao, adică să-l imite și să practice neacțiunea, toate ființele se vor converti la exemplul lor, adică vor practica neacțiunea.

Cuvântul zuò înseamnă „a se mișca, a se pune în mișcare”. Cuvântul zhèn înseamnă „a menține ceva în repaus, a împiedica mișcarea”. După ce poporul s-a convertit, sentimentele, dorințele vor începe să se miște din nou în inima lor, și moravurile se vor altera. Unii vor înfrumuseța ceea ce este natural și adevărat, alții vor complica cele mai simple lucruri, și treptat vor da valoare unor apariții specioase. Dar Sfântul poate să observe devreme acest defect mare și să-l prevină în începuturile lui. Atunci îl reprime cu ajutorul substanței simple care nu are nume (cu ajutorul Tao; adică, practicând neacțiunea și făcând-o să fie practică de popor, el domolește furia pasiunilor lor dezordonate). Dar dacă omul ar fi dispus să-l dorească (să dorească Tao), ar fi încă să aibă dorințe; de aceea este absolut necesar să nu-l dorească. Atunci (adică când nu dorești nici măcar Tao), ai ajuns la vârful calmului și al liniștii. Odată ce inima omului nu mai are niciun fel de dorințe, se corectează de la sine. Această absență de dorințe fiind extinsă la toată împărăția, împărăția se corectează de la sine.

Cuvântul jiāng (vulgo semn al viitorului) înseamnă aici „trebuie, este necesar”. (Cf. ediția mea a 孟子 Mèngzǐ, I, 91, 7; și 老子 Lǎozǐ, capitolul XXXII, n. 291.)

Conform lui F, trebuie să construim 以不欲 yǐ bù yù jìng, cuvânt cu cuvânt: „prin nedorirea, (se) devine calm”.