Capitolul 39 al lui Laozi

苏辙 Sū Zhé : Unitatea, aceasta este Tao. Din Tao, toate ființele au primit ceea ce le constituie natura. Oamenii din imperiu văd ființele și uită de Tao; se mulțumesc să știe că cerul este curat, pământul este în pace, spiriturile sunt înzestrate cu o inteligență divină, văile pot fi umplute, zece mii de ființe se nasc, prinții și regii sunt modelele lumii. Dar ei ignoră că este din Tao că au primit aceste calități. Măreția cerului și a pământului, nobletea prinților și a regilor, acestea sunt produse de Unitate. Dar ce este Unitatea? O priviți și nu o vedeți; vrei să o atingi și nu o atingi. Se vede că este cea mai subtilă lucrare din lume.

Am tradus cuvântul 贞 zhēn prin « model ». E: Prinții și regii sunt pusi deasupra oamenilor. Imperiul îi cinstește și îi ia ca modele. H îl explică prin 长 zhǎng, « superior, șef ».

E: Expresia 天无以清 tiān wú yǐ qīng, literal « dacă cerul nu ar avea curățenie », înseamnă « dacă cerul ar pierde Unitatea », adică ceea ce constituie natura sa.

H: Cerul, pământul și toate ființele își trag originea din esența Tao. Este pentru că cerul a primit această Unitate, această esență, că este curat și se ridică sub formă de eter deasupra capului nostru etc. Dacă cerul nu ar avea această Unitate, adică dacă nu ar ține de Tao această curățenie care constituie natura sa, ar fi spart și nu ar putea să se rotunjească în boltă. Dacă pământul nu ar avea această Unitate, ar fi tras de un mișcare rapidă (mai mulți interpreți explică cuvântul 发 fā prin « a se mișca ») și nu ar putea să rămână în pace pentru a susține ființele; dacă oamenii nu ar avea-o, mijloacele lor de trai s-ar epuiza și nu ar putea să se perpetueze fără sfârșit în fii și nepoți. Dacă zece mii (adică toate) ființele nu ar avea-o, s-ar stinge și nu ar mai exista. Dacă prinții și regii nu ar avea-o, ar fi răsturnați și nu ar putea să rămână în pace pe tronul lor nobil și înalt. Pe acest ultim punct insistă 老子 Lǎozǐ, deoarece dorește ca regii să se atașeze de Tao și să guverneze prin neacțiune.

În general, orice om care este supus altora și acționează doar după ordinile lor, se numește 下贱 xiàjiàn « josnic și abject ». Este o comparație care se aplică Tao. Tao nu are nume și toate ființele din lume pot să îl folosească, la fel cum folosești un om de condiție joasă și abjectă. Dacă prinții și regii ar rămâne pe tronul lor nobil și înalt fără să aibă Tao, ar fi curând răsturnați. Nu este evident că Tao este fundația și rădăcina lor?

Mai multe ediții au: 侯王无以为贞 hóu wáng wú yǐ wéi zhēn, « Dacă prinții și regii încetează să fie modele (ale lumii) și se înmăgazesc de nobletea și înălțimea lor... ». Construcția pe care am adoptat-o, după glosa 刘歆 Liú Xīn, mi s-a părut mai regulată și mai logică. « A fi nobil (spune acest interpret) și a uita nobletea, a fi înalt și a uita înălțimea, este mijlocul de a fi modelul imperiului și de a nu fi detronat ».

E: În ordinea naturii, prinții și regii sunt de aceeași specie cu omul simplu din popor. Dacă poporul se supune lor, de simpli cetățeni că erau, devin prinți și regi. Dacă poporul îi abandonează, de prinți și regi că erau, coboară în clasa simplilor cetățeni. Se vede astfel că nobletea și înălțimea prinților și a regilor au ca bază clasa plebeiască și rotură. Când prinții și regii se numesc singuri prin umilință orfani, oameni de puțină valoare, oameni lipsiți de virtute, folosesc denumirile care servesc la desemnarea săracului popor și a oamenilor de condiție joasă și ignobilă. Dacă se desemnează astfel, în loc de titluri pompoase, este pentru că nu au uitat originea lor umilă.

Conform 谢灵运 Xiè Língyùn, sensul cuvântului 致 zhì nu a fost încă explicat în mod satisfăcător; îl consideră redondant.

B și 谢灵运 Xiè Língyùn : Cu o mulțime de materiale, formezi un car. Carul este un nume colectiv al diferitelor materiale din care se compune un car. Dacă le numești pe rând (dacă dezmembri carul), vei avea un os de roată, roți, raze, un os de car, un timon etc. Dacă dai acestor părți numele lor respective, numele de car va dispărea; dacă faci abstracție de ele, nu va mai fi car.

La fel, este adunarea și ansamblul poporului care formează un principe sau un rege. Prinț, rege, sunt nume colective de popor.

Dacă faci abstracție de popor, nu va mai fi nici principe, nici rege.

Orice de frumos ar fi un car, a devenit așa doar prin adunarea unei mulțimi de materiale mici. Orice de nobil ar fi un principe sau un rege, nu a putut deveni așa decât prin adunarea unei mulțimi de oameni de condiție joasă.

Este de dorit ca prinții și regii să știe să se umilească în mijlocul onorurilor lor și să devină simpli și umili ca Tao. Odată ce un principe posedă Tao, nu este în puterea oamenilor să îl ridice sau să îl avileze. Nu vrea să fie prețuit ca jadul, nici disprețuit ca piatra. Or, dacă prinții și regii își pierd poporul, este pentru că și-au pierdut Unitatea (Tao). Dacă își pierd Unitatea, este pentru că, mândri de nobletea și înălțimea lor, se abandonează, pe tron, la cele mai vinovate excesuri. 老子 Lǎozǐ explică aici cauza nobletei și a înălțimii, pentru a îndepărta oamenii de a le căuta.